JENŐ BARTOS - CONTINENTUL INTERIOR

Pictor si grafician în aceeași măsură, Jenő Bartos sondează prin culoare si desen un continent interior” propriu sieși, cu rădăcini in „vremuri atlante”, unde idealul de frumos se pare ca era atins, necontenit luat în posesie de către cei atinși de aripa geniului.(...)
Harul de pictor al lui Jenő Bartos se vede in primul rând cum atinge pânza. Artistul caută culoarea lângă care se poate trăi deplin. Astfel concepute tablourile devin spații „metaforice”, tainice structuri in care „mierea umple tot fagurele”. Suprafața picturală este mai densă dar iși menține transparențele acelor stări ale dialogului dintre subiect si obiect. Remarcăm în creația lui Jenő Bartos o pronunțată preocupare pentru muzicalitatea tonurilor, cu tenta lirica, o obsesiva subliniere a stingerilor care încurajează meditația dusă până in pragul dramaticului. (...)
Traian Mocanu - Pictor, Iasi, 1995

 

CLIPELE ETERNITĂȚII


Inteligent si cultivat, iscoditor si voluntar, Jenő Bartos este genul de artist care-și supune actul creației unei constante interogații lucide. (...)
Acum însa, la a zecea expoziție personală a carierei sale, care marchează împlinirea de 55 de ani, artistul a ajuns la o totală libertate față de ceea ce se numea in mod tradițional subiect in pictura. Unele subtile ecouri sau sugestii figurative transpar încă din fascinantele reprezentări ale exploziilor cosmice. Dar ele se contopesc nesilit in freamătul crepuscular al culorilor rebele si al liniilor capricioase, când tremurate si alunecătoare, când geometrizate si ferme. Proiectate adesea pe un fundal intens întunecat si omogen, aceste veritabile orgii, vizuale au un puternic impact asupra privitorului prin forța de șoc a contrastelor nu o dată supralicitate. Totuși in mod paradoxal, dincolo de briza expresionistă care te întâmpina pentru început, învăluitoare si persistentă este apoi o atmosferă de reconfortanta reverie. Jenő Bartos este, indiscutabil, un rafinat degustător al stărilor inefabile. In pictură, desigur, dar si in tehnicile mixte, cum o dovedește expoziția de acum. La multi ani si multe asemenea expoziții, Jenő Bartos!
D. N. Zaharia - Critic de artă, Iași, 2000

 

„Aflat la vârsta deplinei maturității, Bartos Jenő se consumă cu dăruire si patos, atât in planul implicațiilor didactice si obștești cât si cel al propriei creativități. In structura complexă a unui temperament ardent iși dispută prioritatea atât resurse expansive, cât si spiritul reflexiv. Cele dintâi conferă limbajului intensități acute pe filiera poeticii neo – expresioniste, celelalte il propulsează in spațiul rezumativ si subtil al abstracției lirice.
Negoiță Lăptoiu - Critic de artă, Cluj /Enciclopedia artiștilor români contemporani, Ed. Arc 2000, vol. V, 2003

 

Prea complicat ca să comunice în termeni direcți ai simplității, prea contorsionat filozofic pe linia unei orientări new age, Jenő Bartos a renunțat demult la exprimări la nivelul confortului generat de figurativ sau la derivatele lui. Ataca direct în abstract, imaginează prin structuri și cromatisme motivate de context, în general fuge de capcanele vizibilului. I se potrivește și o asemenea atitudine pare ceva natural. Substanța lui artistică nu ține de motiv ci de fantezia eliberată de orice limitare.
La Jenő Bartos nu există doar forme, ci îndeosebi expresii. Expresia unei atitudini intelectuale postmoderne, intr – un moment când formula Gott ist tot a lansat haosul libertății. A picta astfel, inseamna sa modelezi informul si impalpabilul. Creația ține doar de bucuria de a rosti orgolios: eu sunt celalalt!
Valentin Ciucă - Critic de artă, Iași /din volumul Un secol de arte frumoase la Iasi, Ed. Art XXI, Iași, 2004

 

INTRE ALFA SI OMEGA

(...) Un parcurs expozițional ce mi-a sugerat un soi de autobiografie spirituală a artistului la maturitate, dar și profesiune de credință imaginată aidoma unui periplu inițiatic - de la revelație și memorie, ca fixare în realul revolut (Moment magic și Amintirea Clipei), la proiecția în timpul infinit și Finișul ca răspuns imanent (Clipa eternității și Punctul Omega. O parabolă a deșertăciunii, nimicniciei și a ființei ubicue, dureros nostalgică și trăind în mirarea neostoită, se articulează in pictografiile lui Bartos.
Sau, cum subscrie el insuși la un gând pascalian: „Cred ca destinul meu și al tău este doar drumul dintre Alfa si Omega. Căci nu există nici un motiv să trăiesc acum și nu altă dată!”.
Corneliu Antim - Critic de artă, București, 2001

IN LUMEA PARALELA A UNUI PICTOR HIEROFANT


(...) După aproape patru decenii de asiduă frământare creativă, Jenő Bartos, ne dezvăluie, în a XV - a sa expoziție personală, proiecția sublimată a „lumilor paralele”, pe care le scrutează cu îndaratnică consecvență prin mijlocirea instrumentelor și a sensibilității sale plastice. Este, cum singur o spune, atestarea continuității unui program estetic personal, ce-și propune să abordeze sistematic și neostentativ novator, teme din zona miticului si a sacrului printr-o viziune picturală, ce vizează explorarea cu mijloacele artei a „lumii de dincolo”, nevăzute dar intuite, a universului misterios și fascinant „al celei de a patra dimensiuni”. Acolo unde coexistă in armonie și echilibru aspirația visătoare a umanității și idealismul ei transcendental! (...)
Căci, singurul canon, căruia i se supune și azi cu adevărat Jenő Bartos, este libertatea de a-și limpezi și consacra propria identitate și timbrație creativă, dincolo de toata armatura canoanelor care i-au forjat pâna acum evoluția si destinul artistic.
Corneliu Antim – Critic de artă, București, 2009

 

O RADIOGRAFIE A LUMII/Prefață la cartea - M. J. Bartos, Compoziția in pictura, Ed. Polirom, Iasi, 2009


(...) Privită în acest context și din acest unghi, compoziția lui Bartos nu este o construcție cerebrală, ci o metaforă a realului, un concentrat cosmic, o apologie adusa ordinii si armoniei și o formă de triumf asupra haosului și a entropiei. Iar de aici, de la identificarea statutului metafizic al compoziției si până la lectura istoriei și a istoriei artei, a sistemelor de gândire, a tipologiilor formale si stilistice, a victoriilor și a eșecurilor efective sau simbolice nu este decât un pas, pe care Jenő Bartos îl și face fără ezitare.
Identificând, înțelegând și analizând compoziția, el analizează dinamica formelor, cronologia esteticilor și a atitudinilor, curentele de gândire și gradul de încredere (de credința!) a artistului in forma simbolică, în sine însuși, în umanitate și în Dumnezeu. (...)
Pavel Șușară - Critic de artă, București

O REMARCABILA APARITIE EDITORIALA /Recenzie la cartea - M. J. Bartos, Compoziția în pictură, Ed. Polirom, Iași, 2009


Cartea „Compoziția in pictura” (Ed. Polirom, 2009) a lui M. Jenő Bartos - pictor ieșean de referință, dar si profesor de marcă al Facultății de Arte Vizuale din cadrul Universității de Arte din Iași - umple un gol în literatura noastră de specialitate în care speram, în prezent, într-o fază de depășire a acumulărilor descriptiv-informative din studiile ultimilor 4-5 decenii, în favoarea aprofundărilor informative. Este un merit în plus al acestei lucrări ca dincolo de finalitatea ei didactică, mărturisită de altfel de autor, să finalizeze un consistent capitol al științei artei, la interferența între istoria și teoria artei, aspect tratat tangențial până acum in contextul analizei operei pictorilor dar nedesăvârșit inca intr-un ansamblu complet. (...)
Prin multitudinea si complexitatea problemelor, lucrarea lui M. J. Bartos are, in ciuda spațiului său editorial relativ restrâns, ceva din configurația nucleului unui viitor tratat al problemei. Spirit modern, autorul nu are ambiția exhaustivității si nici pe aceea a certitudinilor definitive. Convins de precaritatea soluțiilor voit-definitive, autorul își oferă rezultatele cercetărilor sale tuturor celor interesați, de la studenți și pictori, la exegeții istoriei și teoriei artei, invitându-i parcă să le continue; cartea lui J. Bartos se desemnează astfel ca o veritabilă opera aperta.
Gheorghe Macarie - Critic de artă, Iași